Am invatat astazi ca atunci cand cineva iti spune ca te iubeste trebuie ca ceva din tine sa te faca sa simti asta, si apoi sa-i oferi toata increderea ta... e bine sa nu ne ingrijoram de fiecare data cand batem la usa si nu ni se deschide sau sunam si nu ni se raspunde... nu putem sti niciodata, dar intotdeauna se poate intampla orice, care sa ne faca sa fim suspiciosi si neincrezatori, si e pacat... pentru ca ajungem sa ranim prin cuvinte si prin atitudinea de neincredere pe care o aratam in acele momente fata de persoana iubita care, poate, nu merita deloc lucrurile astea si apoi regretam... de ce ? pentru ca suntem chiar atat de stupizi si naivi uneori incat sa credem in iluziile noastre ? intr-adevar aici gresim mereu... mai ales cand STIM ca suntem cu adevarat iubiti... mai ales cand chiar SIMTIM asta... si eu ma pripesc uneori, si gandul ma poarta aiurea... poate fiindca iubesc atat de mult ? poate fi din cauza faptului ca ma doare atat de mult distanta dintre noi ? si fiecare dimineata care se naste fara tine alaturi ? am invatat sa am incredere mai mult... sa te iubesc mai mult... sa te doresc mai mult... mai mult decat ieri si mai putin decat maine... mai mult decat « acum » si mai putin decat « indata »... Te iubesc... si atat !